Mitică era om mare
nu-l încăpea patria
cu o soție foarte abilă la iubit
într-o zi i-a zis: m-am săturat
de tine; ești un nesuferit
și Mitică uluit porni pe traverse
până-n mijlocul pădurii
și-auzi o voce dintr-însul:
Dumnezeu a pus pe altul
în locul tău, scumpule...
Se legă de-a curmezișul
ecartamentului cu sfori ‒
un tren accelerat l-a îmbucătățit,
l-au strâns în hârdaie și nimeni
n-a plâns. Așa face Dumnezeu
și cu vrăbiile: când piere una
imediat pune alta în loc
ca să fie același număr.
Fantoma lui tăiată în două
mergea pe traverse.
No comments:
Post a Comment