Acești canibali ai puterii fericirii
ne cântă manele pe față cu prăseli
cumplite fac planuri ca să ne rupă
să ne fure ultimul sfanț să ne extragă
mâncarea din stomac ca ei s-o reingurgiteze ‒
acești canibali ne mănâncă banii noștri,
pâinea noastră, aurul nostru cuiele noastre
ruginite, carnea moale și ne lasă osul curățat
ca de furnici să se plimbe pe toate drumurile
gol pe-acilea și-n țeri străine: canibalii
și tot neamul lor strânși în bande de partide
ne mănâncă ca viermii neadormiți și se bucură
de binele care zic ei li l-a dat cerul și sunt geloși
doar pe câini câinii le-aduc doar rușine
și nenorocire. Dar ei sunt vii, vecinici reali.
No comments:
Post a Comment