Veacuri de nopți roșii
cu ploi torențiale de voevozi
broscoi căzând peste peisajul
imund, țara sta încremenit
turcită, jargonul rumânimii
și vecinilor înăbușea tămbălăul
capici bașa scurta de cap, mazilea
rusul lovea fatal dinăuntru
și dinafară, țiganii boceau
cu bacșiș: Aoleu, o vai de dânsul
cum l-au omorât, cum i-au tras
șnurul pe gât și ce fel de moarte
a murit săracul și pe Doamna lui
și beizadelele i-au luat și i-au dus
la Țarigrad ‒ o, vai de dânșii...
și capugiul s-a dus cu capul lui
în tolbă, aoleu vai de dânșii.
Și alții vin ca ploaia cu cuca
și sangeacul să strângă biruri
grele, să facă averi hrănind
cea mai cruntă prostituție, masacrând
nemulțumirile creștine. Și turcul lovea
și rusul lovea, și habsburgul lovea aceste
țări picant turcite și cu catran văpsite
în slujba celor mai monstruoase exploatări
și jupuiri de vii ‒ și peste tot neputerința,
necredința, crăparea pentru lumea
care se duce trece înainte. E adevăratul drum
trece prin cloacă și nu se mai usucă.
No comments:
Post a Comment