MEREU DIAVOLUL ÎL ATACĂ PE MÂNTUITOR

 

Istoria este un coșmar din care

nimeni nu se trezește pentru că

aceasta nu are nicio importanță

important e să crezi în ce vezi.

Mereu Diavolul îl atacă pe Mântuitor,

își multiplică brațele, își înmulțește

armele, armatele, diavolul și oștirile

sale se-avântă aruncă asupra Lui

săgeți, rachete, proiectile cu șrapnele

se sparg lovindu-se de munții de foc

care formează o pavăză deasupra

capului său. Venele de pe tâmplele

lui Mara, diavolul se umflă de răutate

și mânie, iar Mântuitorul continuă

să stea impasibil sub smochin

pentru că omul nu trebuie să se dedea

vieții carnale întrucât această viață

carnală este înjositoare, ignobilă,

rușinoasă și în concluzie este dureroasă.

Legea este un Foc. Și-a venit Hristos

și-a spus că dacă se vor reuni doi el va fi

al treilea. Hristos e cu noi iar Diavolul

nu obosește să se laude cu numeroasele

lucruri pe care le-a întruchipat, el spune

că nu a fost vreo formă în Univers

care să nu fi fost și așa: ”Eu am fost

comandant de lupte, eu am fost o spadă

în mână, eu am fost un pod care traversa

șaizeci de râuri, o punte care unea două

stele, eu am fost spumă a valurilor, eu

am fost o lumină, eu am fost un arbore,

eu am fost un câine, eu am fost un cuvânt

într-o carte eu am fost la început o carte,

eu am fost soldat care am dormit

în patul văduvelor de război etc.”