DUBLU POPÂNDĂU

 

Într-o amiază senină a ieșit din borta lui

verticală un târtan‒popândău cu dublu

fund, cu dublă coadă, s-a ridicat în două

picioare, frecându-și labele și a glăsuit

cu dublă voce dintre pasăre și rozătoare:

”Suma voievozilor lirici a emanat maxima

genialitate a poporului român care acum

se târâie în coate și-n gerunchi și umblă

să sugă cu gura uscată ceva din aer din acest

aer scârbos, din acest pământ otrăvit încărcat

de nanochipuri băgate și-n apă și-n mâncare

de cruzii exploatatori. Pe brânci nu sunteți voi

aici stăpâni vă târâiți ca năpârcile-n țărână

pentru că voi orbi și proști v-ați uitat eroii

neamului care vorbeau cu Dumnezeu,

vorbeau cu îngerii, cu extratereștrii comunicau

printr-o rețea te tuneluri tainice  

cu energiile piramidelor și Dumnezeu turna

aici lapte și miere. Acum sunteți pe cale

de dispariție și eu târtanul popândău

am să vă învăț să mergeți vertical de rând

cu rasa noastră aleasă ‒ dar trebuie ca voi

să mă alegeți căpitan al vostru și atunci suma

lirică geniul poporului va fi vertical, suveran

unii vor spune ordinar voi ați acumulat

într-unul din ochi multă durere, în rărunchi

multă oboseală și-n amândoi multă suferință.

Atunci... Desigur... Rusul nu va zice niciun

cuvânt, iar Apusul va scrâșni din dinți.   

Eu nu-l voi lăsa să vă mai jefuiască.”

Și-atunci trecu peste el căruța unui țigan

cu fier vechi și târtanul popândău se ascunse

în borta lui verticală.