NEOIOBAGII

 

Neoiobagii zbuciumați

abia-și trag nădragii prin Carpați

cu găinile cârâind

și cu oile behăind

stau martori zilele de joi

varsă bale galbene printre boi

birurile le rup oasele umerilor

singurătatea chinurile drumurile

ploaia îi îndoapă cu amar

jandarmii fără un motiv anume

îi izbesc cu bastonul cu biciul

cu funia și ei stau câinește

piatra neagră pe piatra albă

și parcă li s-au pus belciuge

cercei și parcă s-au urinat

cu toții de frică și parcă

s-au întors cu toții în țărână

și canibalu‘ trădător

le numără pașii firfiricii

și parcă mestecă frunze amare

în sunete generale mortuare

când aud soarele desprinzându-se

în amurg, văd timpul scrâșnit

al minutului nesfârșit nebunește

legat de nădragi rag în bisearici

popii le cântă că sunt robi fără microbi.