POEZII

***

Foială și șovăială în fața vieții

țara e înțesată cu fătălăi

flușturatici, ei nu se lasă uciși

pentru nimeni și nu ucid pe nimeni

nesiguranța îi pune pe alergătură,

dar când îi iei pe nepregătite

le piere voioșia le pică fisa zornăind

auzi o voce cavernoasă, o voce

de spectru răgușit și așa se topesc

ca câinepa, se usucă ca papura

și-n jur lasă bale de eunuci.

***

Acum nu e nimeni pe lume

rămășițe de om la tot colțul

latră la șobolani ce sar

printre ruine ‒ ce noapte!  

***

Simțeam cum sufăr

sub pragul modernității

epocă de cumplită suferință

și de improvizație, unii

sunt uciși pentru o clipă

alții în veac sub semnul

ecuației hrănire digestie

prin fața călăului dulceag

se perindă după răsplată

istoricul, criticul, analistul,

interpretul, observatorul,

sicofantul, colecționarul,

cititorul ‒ toți reacționează

ca larvele la o temperatură

joasă ca privitul în oglindă.