POEZII

 

***

Dinozaurii nu au dispărut

s-au transformat în oameni

mari și mici și se iubesc

cu patimă până la următoarea

transformare, spune antropologul

bolșevic, mandibula e identică

și va rezista și la următoarea specie

deci milioanele de masacre și teroarea

sunt benefice pentru evoluție.

Adevărata artă a bolșevicului

e eleganța de a-și deghiza mandibula

și coșmarurile care lâncezesc din lipsă

de catastrofe dinozaurii tresar din somn

din lipsă de interes: eroarea și invidia

sunt fiicele indefinitului fără gândire.  

***

Canibalii anarhiști au făcut canoane

stătute și tocite pentru ianicerii roșii

ca să facă emoția domestică eternă

și pupăturile lor pe ouă sunt ale unor

catâri handicapați, ei vor minuni

iar mârlănia lor megalomană e asasină

și le umflă buzele cu silicoane, ciumele

astea aglutinate, veninoase se adună

în haite și-și ospătează ochii cu hoituri

deopotrivă stimulant și desfătător

și-și bagă cianura pe sub mâinecă,

așa-s anarhiștii literați într-o epocă

de tot nenorocită în care se inventează

teroriști la tot pasul, asasini ai sughițului

cu o gură totdeauna nezvântată poți

să-i compari cu o limbă de cameleon.

***

Scriitori aurolaci

pui de năpârci

prind muște verzi

și le fut în cur

de nu le vezi

din gemetele lor

zdrobesc un calambur

sinistru incolor

cu buze subțiri de pilă

retează montajul

oricărui dialog ce nu-mpilă

din nou construiesc

o colivă de raci

pentru hoitul diavolului

care coboară scările

în iad printre craci

aurolacul central îi plătește

un euro de fiecare muscă

futută-n cur și bâzâitul

înregistrat cu ghiara lungă

de cărbune și pe mă-sa dimprejur.