Scriitura romanelor lui L. Rebreanu e o lână încâlcită, neprelucrată încă
plină de curnuți, spini și nămol. Din ea se desprind niște personaje caricaturi
o haită imensă de câini alergând pe un podiș cotârlăcindu-se, lătrând,
scheunând, exprimându-se câinește pe care stăpânul (autorul) îi tratează cinic,
dur ca un jandarm și acești câini turbați, buimaci rătăcesc, caută mereu un os.
Dar limbajul e fals aduce mai mult cu un scheunat de șacal. Scrisul lui L.
Rebreanu e tendențios, gazetăresc, cu tendință. Tendința e către dughenele
rozalii de la care autorul așteaptă bani. Dulauca Roza îi asigură. Cărțile lui
L. Rebreanu sunt niște muci pe placul oficialităților și autorul parvine cu
nerușinare. E un dughenar de succes.
No comments:
Post a Comment