M. Sadoveanu scrie la nesfârșit un
limbaj românesc calic, poticnit, inexistent doar cuvinte slab legate în
propoziții dintre care răsare spectrul tutelar al lui Leiba filosof care le
știe pe toate câte-n soare și-n stele care-i asigură venitul de nabab. M.
Sadoveanu a întrebat-o pe fiica sa Profira, și ea scriitoare ce părere are
despre scrisul lui. Ea a râs și i-a zis: ”Boc-boc, bate-n poloboc.” El, tatăl
său a bătut-o de moarte. Se mira și ea cum a scăpat din ghearele zbirului. Scrisul
său este inexistent și fără consistență. Zero substanță. Boc-boc!
No comments:
Post a Comment