Tudor Arghezi cu turbare
trage la zongoră și nimic nu răsare
niciun firicel de iarbă pricăjit
totul e sec și răsturnat, obscur necăjit
rima mereu sare cu briciul să-i ia gâtul
dar el o violează o strivește cu urâtul:
suferea de-o foame stricată
să născocească măcar o roată.
No comments:
Post a Comment