Vânzătorii noștri târtani
fornăiți scremuți sprijiniți
de oiștea țiganului aproape
răcnesc cu lapte condensat
cu bale în gât cu ton poruncitor
că noi nu suntem pregătiți pentru
un salt temerar pentru că suntem
oi leproase adastând în ungherele
de jos ale intrării, cu blană moartă,
ochii absenți, cu o expresie de câini
turbați, hămisiți, zboară tâlharul
liberal, de câini pedepsiți câini
lichele, orbi lingând insistent
talpa colonizatorului, a sălbaticului
imperialist. Și târtanii și țiganii
și europenii ne încropesc încetul
cu încetul destinul să ni-l impună
iar noi să stăm ca oaia la muls
lepădând căcăreze de plăcere
în căldare ‒ bestialii canibali
prin câteva fire ale unei clipe ne țes
întreaga noastră vreme aspră
și sumbră aruncată peste noi ca o glugă
pe când propriul nostru destin stă străin
somnoros, un ochi închis celălalt holbat
observă oscilarea noastră veșnică
fără s-o accepte sau să o respingă
iar oile mânate de târtani tâlhari
își măresc pasul până la dezmembrare.
Târtanii preferă nebunește să termine
nestingheriți pe cea mai moale parte
a coapsei oii de pe coasta Boacii
și țintesc și se zbenguiesc.
No comments:
Post a Comment