Bardului cazac
îi tremură gura răsfrântă
ca la berbec, dar oaia
îi lunecă strângându-și
coada lată și bardul
naufragiază în pesimism
în urechi simți tăcerile
unei ciudate specii de tîrtani
îi sunau talanga în urechi,
în cădere se lovea de frumoase
fără corp și de luceferi nebuni
pescuia în apele primordiale
ce n-a știut ‒ oaia sfântă.
Mai iute-i blana cucerită
și oaia violată.
No comments:
Post a Comment