***
Băiatul bipolar cu focul
în cei mai îndepărtați munți
cu limba țeapănă ca molizii
stă ca-ntr-un mormânt
într-o eternitate verde de foc
stins și zăpadă, îl ascultă
doar munții și codrii,
iar un târtan harhăr îl definește
ca și cum i-ar fi scris pe os:
”Băiatul acesta cam tembel
și rece e suma voevozilor lirici,
precum voevozii erau lirici
la tăiat capete și la sugrumat
femei când le răscoleau
cu ștromeleagul ‒ toți p‘acilea
sunt o sumă lirică.”
No comments:
Post a Comment