Bolșevicul roșu mutant burdușit cu bani
și osânză înconjurat de buruieni otrăvitoare
nu renunță să mai omoare o dată morții
sapă mai adânc decât moartea, e șoarecele
care roade un sicriu cu ambiție cu efort,
îl auzi nopțile neîncetat, nu poate servi
la nimic, nu vrea să servească la nimic,
nu știe pe nimeni care să fie mai nefolositor
decât el, dar mort vrea să producă robi,
să producă mancurți, mereu vrea
să prăbușească ceva doar ca stomacul
lui să râdă, moartea în fiecare dimineață
îl trezește vesel și ea îi șoptește: ”Alt loc
nu-i, nicăieri, urgie-i pretutindeni, acum
mănâncă acum taie și spintecă, deznădăjduiții
vor fi hrana ta.” Și bolșevicul roșu surâde
și-și zidește în jur o câcăstoare cu adepți în ea
și în ea va fi ucis pentru vecie precum brontozaurii.
No comments:
Post a Comment