POEZII

 

***

Câini de gheauri stau de strajă

să nu iasă niciun gând pe gură,

pun opreliști, un soi de zidire

în frică în câcăstoarea lor se face

falsificarea de monedă, sunt

astupate lacunele de talent,

lacunele de tradiție ‒ mereu

presoară cenușă peste căcat

cu o frenezie a sfârșitului.

***

Acești vampiri mănâncă

și muncesc doar pentru

a dansa ca să aibă sânge

și pe lumea cealaltă care,

cred ei, că-i un Arc Carpatic

cu alți guguștiuci pe care

să-i sugă: toate cuvintele

au murit de sete.

***

Omul a fost înșelat de zei

văd omul micșorându-se

tot mai mult până nu mai

rămâne nimic din el ‒,

între piramide și morgă

pulbere misterul e ascuns

în naștere. Azi dimineață

m-am gândit la mama

lui Ulianov ‒ de ce nu i-o

fi sucit gâtul în leagăn

și el atât de mult o iubea

ah, și mama lui Kant era

dramatică ‒ o calamitate

intimă, dar omul, probabil

e cel mai viu dintre animale,

imagini chinuitoare extrase

din piatră și această iarbă

a respirației a fost secată de soare.

 

***

Semenii mei sunt vampirii mei

ei pun în mișcare sistemul de prins

muște îl perfecționează, viața este

o permanentă hăituire și nu reușești

nici măcar să devii conștient încotro

se abate și muștele mereu o iau razna

transmițându-ne un simț al misterului:

e ca și cum am fi în vecinătatea deșertului.