POEZII

 

***

Nu stomacul canibalului

încărcat cu cefe de taur

ci inima cere ca sângele

de băut să fie fierbinte ‒

gura-i fometoasă e asemenea

unui dinozaur deghizat ‒

infam nimic nu-l imunizează ‒

îl aud mâncându-i pe cei

din dosul lumii, învățându-i

pe cei nemâncați să nu atingă

un dinozaur nici cu vârful

unui deget că ei dinozaurii

sunt aleși să sugrume până

și cel mai bun dintre ei

are ceva în el care trezește scârbă.

Așa-s toți nemâncații, calicii

se pierd pe drum iar noi îi devorăm

noi le punem sare și jăratec pe rană.  

***

Trăim cu toții strâmb

zadarnic e tot ce e serios

zadarnic e tot ce-i frivol

deznodământul intim

al ireparabilului umoriștii

l-au priceput în joacă parcă

iată timpul salvat.

***

Și așa va lua sfârșit jocul

cu rândunelele cu șirul

civilizațiilor zeii au hotărât

să-l doboare pe om și omul

nu-și va aminti originile

se va juca în nisip singur

pe o plajă care să fie întinsă

până-ntr-o țară de vârstă-nfometată

pe care o vor popula ca simple lucruri.