În Republica câinilor osul cel mare
a fost împărțit tranșat cu buze
de bonfaier la oligarhi câini lup
care știu să rupă să sfâșie și mai ales
să acopere cu fundul sălașul iepurilor
de câte ori dau peste ceva existent,
real, plin de miez ei urlă fericiți
ar vrea să se bată din toate clopotele
ca-n cazul marilor victorii sau marilor
calamități așa cum ades pe-aici au loc
cutremure sau dese inundații pe când
cei ce-și zic că pe veci aici sunt stăpâni
stau cu mâinile în sân cu urechile
pleoștite își sug degetul toropiți
contemplând cum li se-neacă oile ‒
le e scârbă nu numai de ceea ce-au dorit
ci și de ceea ce-ar fi putut dori în Republica
câinilor este, de fapt, tot ce poate fi dorit,
numai că totul se împarte cu buze de bonfaier
căci câinii oligarhi sunt mai mult decât se văd ‒
ei sunt o spânzurătoare dincolo de ei pentru
a face viața o veșnică teroare sub izvorâtorul
de umbre Republica câinilor se afundă acolo
se afundă mereu și nicio stea nu-i lucea.
No comments:
Post a Comment