POEZII

 

***

Fratele tău întâi a fost cel mai înverșunat

dușman, apoi prietenii și vecinii

te-au contestat, te-au ponegrit, te pândeau

să-ți scoată ochii, să te sufoce, să te înece ‒

știe omul cât e bestie? ‒ nimic nu-i mai

primejdios ca familia ta, casa ta, camera ta,

trecutul tău, familia geloasă te ursăsc ‒

ai datoria să o părăsești ea îți sapă groapa,

ori îți pregătește înălțarea pe cruce ‒ ce fericiți

au fost când aveau la îndemână liber juvățul

chiar mort fiind stau cu ochii pe tine

toate au trecut într-un moment sau altul

prin antecamera morții și mereu stau

în intimitate cu moartea cu grijă și flecăreală.

Există turnători și-n cimitir care ucid încă o dată morții.   

MOARTE MARTIRILOR

 

Steaua furișată a răscumpărării se anunță,

sămânța morții martirilor fumegă, glasurile

lor alungă duhurile pustiirii, sunt călăuze

ale sufletelor ieșite din convoaiele lente

ale pământului, pacea se va instala în spațiul

nostru închis, cadavrele lor mutilate

ale martirilor săraci mai stau azvârlite

pe drumuri dar nici hoitari umani, nici păsări

hoitare nu le ciugulesc carnea cantitatea

de fragmente de om distrus mă sfâșie,

torționarii călăii permanent stau în picioare

vigilenți, suflete pribege merg să-i întâmpine

în singurătatea frigului înțelegerea viitorului

țâșnește din gura lor.