Floricică foaie și-o surcică
plină-i lumea de nemică, vai!
Sunt de nai ce mănâncă mălai
și se năiește în mai, vai!, n-ai să hai
haide să ne haidem, poet de poșircă
cal de primăvară, capra să nu răsară
la o mioară, o, mai capra și mai țap
capră pe piatră tremurată e de frig
călare pe un ferig tremurător în pipirig,
poetul e însărcinat cu milă de du-te-n
mă-ta, sarsailă, poetul e logodit
de vodca lui și de piva lui cu rom
acum borăște iepuri nevânați anțărț,
iepuri nevinovați ce-au stat gaj în stomac
acum ies din mine și fug pe asfalt
către un bordel mititel și-atunci ‒
na-ți cârnați moartea se morțește
coiul se coiește, ploșnița se retrage
iapă, curva se zbenguiește se zdrențuiește
pe un nor năvod neghiob, necuratul
îl clocește aspru, fără milă, putoare
pusă la uscat de la-la, de la re,
de la va jur așa: hu-iu-iu, hu-iu-iu
hui în fund și A și O în gură
găinațul se cacă, iarba de-a mă-sa
de măsălariță, floare de măgar
lapte de țânțar supt de postăvar
vai Axios, vai Axios, vai Axios
Ale lui, ale bardului A=A-
Aleluia o văduvă mă fute-n
măduvă, peretele se-ntoarce
cu curul la mine și cad în nesuferință,
în nesomn în nepălăvrăgeală ‒
toate suprasimultane. Nimic
nu este altceva decât bou cu limba
mare groasă.
No comments:
Post a Comment