***
Turme de măgari sălbatici
lăsați liberi se zghihoie
pe pârloagele patriei numite
orașe zbierând un soi de manele
ciudate la capătul naturii eșalonate
și al pâlcurilor de șobolani scăpați
de șoricioaică, se culcă pe drumuri
mână-n mână cu umbra canibalilor
ticăloși întru acte venerabile, gem
bot la bot lenevesc impasibili, indiferenți
la trecerea timpului. Atunci de ce funia
este gândită pentru ei dacă pământul
părăginit este atât de simplu, de ce lanțul
dacă clanurile lor de măgari sălbatici
sunt atât de măgulite, protejate, ridicate
în slăvi și nu se fac cunoscuți decât
prin gâtlejul ce scoate sunete turbate
și se adună la boieri în paturile lor nupțiale
ornate cu vipere, femelele înmiresmate
nu se gândesc decât să-i închidă ambele
grote măgarului sălbatic care-i ispitește
durerea în orice noapte. Cine i-a lăsat
liberi pe măgari să zburde ca pe harfe?
No comments:
Post a Comment