Bardul Eminovici, bășcălie valahă
s-a jucat cu râmurelele, cu nemurelele
cu somnoroasele păsărelele, cu babele
ajunse în pragul menopauzei și tot
ce n-a scris el au scris codrii, râurelele,
rimele, lumea și condițiile obiective
cu puțulelele, cu lelele, cu ielele
și-a plâns rece pentru ne-realizările
noastre sub toate zările căci limba
noastră-i prea puțină și poartă rău
cuvântul către cuibărelele unde zace
gândul, ideea și cântările. Dumnezeu
nu i-a prea dat sănătate dar păsărelele
se forțau să aibă cât mai mult lapte
pentru el căci a iubit pe patrie la sărbători.
Și osânda lui buboasă este o singurătate
ca și curva lui sifiloasă. Ce spuneți?
Să fim avari cu secretele și tăcerile noastre:
că tot rămâneți canibali și tot locului vă țineți.
No comments:
Post a Comment