Simți moartea în creier, în toate
organele plimbându-se și bocitori
în aer rotindu-se ca păsările,
pretutindeni umblăm căutând,
căutând și-atunci țâșnește simțirea
peste Tot în toate nuanțele diversificate,
cauți lucrul pe care să pui mâna
și să-l simți că Este, te-nvăluie emanații
ale minții, ale imaginației, ale dorințelor
și instinctelor, ale rațiunii și ale iraționalului.
Orbecăim și bâjbîim prin viață și cazi
la Dumnezeu copleșindu-l cu laude,
slăvi și imnuri, le repetăm pe milioane
de voci cât e de Mare și Bun. Și te întrebi
cum de nu s-a săturat de atâtea torente
de elogii repetate de-a lungul mileniilor.
Îi dăm ce credem că îi place (dar îi place?)
și îi cerem în schimb să ne absolve
de păcatele noastre trecute ca să creăm
spațiu pentru altele noi, să ne dea sănătate
și prosperitate etc. etc. și să mă iubească
fata aceea atât de mlădioasă care-și clatină
șoldurile atât de voluptuos și surâde
atât de misterios, fă să câștig la Loto
și mai ții minte ce ți-am spus în legătură
cu capra vecinului dar încă n-a crăpat.
Dar fă-mi activă mâna ah, mâna: mâna
face și desface, distruge și pipăie viața.
Întărește-o să-mi pipăi iubita explorând-o
gingaș înfiorându-i epiderma. Un milion
de virgule îți circulă năvalnic prin vene.
‒ Dar unde-mi sunt ochelarii?
No comments:
Post a Comment