Codoșlâcuri bașibuzuce literați bine
organizați în rețea înarmați cu plase
aleargă s-o prindă pe mama cioarei
care zboară din hotar în hotar scoțând
sunete metalice codoșlâcii au mâini
atât de obscure mâini atât de cumplite
că o îndoapă cu carne, o umplu cu sânge,
îi sucesc capul și o lasă iar să zboare
la nivelul ierbii abia bătând dintr-o aripă
iar un motan negru neclintit vrăjit cu ochii
țintă pe ea așteaptă momentul ca să sfâșie
carnea atotputernică reînviată în vise
hrănitoare a fenixului ‒ iar codoșlâcii
așteaptă mărunta moarte a mamei cioarei
și ei știu să trăiască ca mamelucii scuipând
pene negre.
No comments:
Post a Comment