În grădină sclavul infam
zugrăvește mâini de călău
roșii, noduroase, murmurând:
”Astea-s! Le-am simțit fierbințeala pe gât.
Sunt mâini cumplite
și sunt sfinte, să le tot lingi,
ele ne fac ceea ce suntem,
ele ne vor face să țâșnim
în buchet din această mocirlă,
crima lor e o turbată voință
de a ne învăța să disprețuim
legiunea de draci ce sălășluiesc în noi ‒,
vă pup, mâini sfinte, ‒ și-și mușcă pensula
satisfăcut, ‒ noi fii de robi cu capetele
pline de sânge le adormăm,
carnea trupului nostru e hrănitoarea
câinilor. Cum să pictez eu un Phoenix?”
No comments:
Post a Comment