***
Cum avem a ști ce vor fi gândit
sclavii sclavilor când li s-a destrămat
păinjenișul temniței și s-au simțit
răcoriți de vânt de s-au apucat
cu celeritate să-și recontruiască
cu degete boante, cu brațe osoase
să-și reconstruiască închisoarea
cu un păinjeniș pe deasupra
adăugându-i măști, broaște râioase,
veninoase, intercalări, terci de fier
și multă pucioasă și smulg adâncului
ei cel mai mic vierme al adevărului.
Veghează lângă Mardoh, rămân
lângă cloacă orice sămânță de viață
e detestată și-și rod gâturile-n
labirintul ei în tăcere, cu ură, cu venin
în forfota aerului împuțit în delir
dinții lor se bucură de oase și zi de zi
se închid tot mai adânc și fiecare
se simte insectă nedevorată urmărită
și urmărind, dar tot în plasă.
No comments:
Post a Comment