***
Amare sunt apele morții
acea incertitudine sacră
care ține în suspensie oamenii
în momentele când te abandonezi
în suferință ca într-o durere fizică:
întins, nemișcat, fără voință
și fără viitor, ascultând doar
lungile zvâcnete ale rănii:
să învingem suferința.
Desperatul nu are patrie.
Lacrimile lui se pot vedea.
Și moartea și Dumnezeu
osânditul vrea să-l lase
în pace pe el în deșertul
în care zace. ”Da, iubire,
să ucid această iubire,
o, iubirea mea, îmi păstrez
toată mila pentru mine însumi...”
Importanții sunt uitați,
ziarele continuă odiseea.
No comments:
Post a Comment