***
Vino tu odată măreț viitor
ca o ploaie de aur și dă-i
flămândului pâine și vin
și dă-i și o scatoalcă
să nu le ceară pe degeaba,
dă-l cu fruntea de zidul
rece și ticălos al orașului
unde viața putrezește
în gura pungașilor, du-l
în diafanele bodegi
unde sub o masă o mască
de ceară pândește spiritul
răului; vino viitor măreț
noi am fost așezați în viață
ca-ntr-un element care
ne este cel mai convenabil
ca-ntr-o scoică de stridie,
o adaptare milenară ne face
să semănăm cu lumea
și cu marea, dar tu viitor
să ne dai nouă lapte și miere.
Nu avem niciun motiv să fim
neîncrezători în canibali.
No comments:
Post a Comment