Toți filosofii s-au interogat
puternic, ”Oare unde iernează
cucul?” Și-au muncit mințile
în zadar, n-au aflat. Un copil
jucându-se strigând, ”Eu îs cucul,”
cu glas limpede frumos, ”și-s
împăratul peste tot... Cucul este
al meu și iernează în pantalonii mei...”
Filozofii nu l-au auzit: n-aveau Timp
nu credeau și nici nu se puteau
mulțumi cu necredința și iarăși:
”Unde iernează cucul?” Amare
sunt apele morții, iar filosofia
le dădea plăceri de vanitate.
No comments:
Post a Comment