La tot pasul auzi rostindu-se cu aplomb așa
cum ar cădea o bucată de plumb în apă
”Umanitatea”, ”Umanismul”. Mi-e și rușine
a trăi când aud această chițăială fără sens.
Mintea noastră l-a debarcat demult din țeastă
pentru că o face de râs. Asta arată că nu există
niciun adevăr și dacă ar exista unul nu servește
la nimic. După faptele oamenilor mintea noastră
ne poate pune la dispoziția noastră alte noțiuni
poate cu un țâr de realitate așa cum azi respirăm
duhorile ciumelor, ale războaielor, ale măcelurilor
verbale. De ce ”umanism” și nu șobolanism
câinism, insecticism, asasinism, războicitate
asasinacitate, gunoism, deșeurinism etc.
necazul e că toate-s de aceeași valoare
și clasificarea lor nu-i ierarhică, ignoră orice
înțeles, ignoră precedentele și consecințele
și întunecă adevărul, importantul, amintirea.
Aceste cuvinte trăiesc pe cont propriu ca și
condamnații la moarte, n-au fost luminate
posedă doar corp și moarte. Când aud
”umanism” aud detonarea unei bombe nucleare
aud ”gunoism”. Om mani padme hum,
om mani padme hum, om mani padme hum
șanti, șanti, șanti și nu-i nicio dramă nici
la virus nici la om.
No comments:
Post a Comment