Era o colcăială de larve omenești
de capete ca niște ghiulele ori
ca niște ouă; o serie de chipuri
văzute parcă prin sticla unui
ciob colorat, un muzeu de monștri
în mers în cerc pe arenă, în centru
stă dreaptă sfânta Blandina în fața
leilor cărora le este oferită drept hrană.
Un Antonin face semnul de condamnare
fiarele se repăd o sfâșie și-o-nghit
apoi ling sângele de pe nisip. Gura
împăratului bălește de desfătare,
sclava creștină parcă i-ar sta
pe genunchi și l-ar ruga duioasă:
”binecuvântează-mă, tată!” un muzeu
de monștri în mers pe urmele noastre
umblă să ne-arunce la fiare cețurile
somnului timpului se lasă greu peste geamuri.
No comments:
Post a Comment