***
Necreat, semicreat acest popol
de caravlahi e străbătut de un suflu
întunecat, pofta de sânge o dezgroapă
din sedimentele unui trecut necreat
din străfundurile sufletului uscat
ca o păstaie, blânzi, binevoitori
la suprafață, în ascuns se lasă
copleșiți de patima lugubră a morții.
Deznădejdea îi ține pe loc cu încăpățânare,
setea de sânge îi zgâlțîie, a urii încarnate.
Un norod incomplet finisat aflat la discreția
unor instincte atavice nestăvilite ‒
în străfundurile sufletelor lor zace
un resentiment insondabil o rană
deschisă, n-au un suflet, n-au un nucleu.
Un șarpe negru le strangulează inima.
Povara grea, urât mirositoare a unui trecut
necunoscut din haosul pasiunilor
și potențelor și al morții. Înfundați
și încâlciți în elemente, neputincioși
să se descătușeze urlă și urlă și mor
și se destramă treptat până se descompun
cu sufletul mort în putrefacție ființe
mecanice ca o jucărie degajă o ură diabolică
îndreptată împotriva vieții și atunci bufnitura
unui cuțit greu împlântat într-un trup viu
voluptate mortală spasmodicul zvâcnet
de satisfacție când cuțitul pătrunde în carne
și sângele cald țâșnește. Halal valah!
No comments:
Post a Comment