Acest torționar fericit batjocură
a speței umane care lovea deținuții
cu un furtun având înșurubat
la un capăt un șurub greu, le rupea
coastele, picioarele, mâinile
le spărgea capul și până-n zori
nenorociții își dădeau duhul
în groaznice chinuri sângerând
azi pensionar în vila lui de lux
scrie versuri pe scânduri, pe pereți
le imprimă pe gresie, le editează
în ediții princeps, vinde sticle
cu iadul, le face cuibul prin
ascunzișurile bisericilor celor
mai vechi, cu prefețe ale unor critici
aspri, cioflingari, paznici găinari
ai literaturii, trăiește fericit în spațiu
și timp în această țară pierdută
fără să știe că timpu-i reversibil,
un du-te-vino neîncetat, de aceea
criminalul nostru atât de mic și stupid
lesne se poate vârî prin ascunzișuri
sau să iasă și să se dea important
scriind versuri pe scândurile
unei imense latrine mișunând
de asasini și tâlhari și nu lasă
niciun mort să se trezească.
No comments:
Post a Comment