***
La televizor o femeie care surâdea
ca în lapte plină de o imensă iubire,
mamă tandră care lăcrima de fericire
într-un spital mizerabil lângă tripleții
pe care tocmai îi născuse ‒ Dumnezeu
îi mângâia pruncii și ei îi turnau fericire
fără să se gândească că la sfârșitul
drumului viața așteaptă ca un cerșetor
care ne întinde mâna. Și zâmbetul ei
miraculos ne spunea: destinul este sinuos,
nu gorios. Tânăra mamă ne glorifica
pentru tot ce se pierde și se regăsește:
bucuria și acea mângâiere neștiută
care ne duce la propria căutare prin lume.
No comments:
Post a Comment