DEMONII

 

Demonii au viață lungă mănâncă

hormoni de calitate și proteine fine,

lăptișor de matcă sufletele lor sunt

uscate lungi veacuri coboară prin tije

de bob fără genunchi și iau trudite

cărări spre a întoarce lumea cu susu-n

jos, s-o tortureze mai întâi pe mumă-sa

care este bună și miloasă, să-l spânzure

pe tac-su care este rău și uneltește,

n-aude geamătul lor, ei spun că au fost

odată reptile, târâtoare, păsări și pești

de mare torpilă și-ntorcându-se printre

muritori îi învață cum să se-mperecheze,

cum să-și dobândească hrana cea mai

toxică, cum să alcătuiască imagini

așijderea celor reale, cum să facă sex

între ei, și cu fiare și cu păsări excelând

în rău astfel să nu se înșele și le umflă

mintea oamenilor de rând cu amăgirea

aceasta că lucruri diverse câte se aud

și pier și lor li se cuvin că din altă parte

venite-s și că unele-ntr-altele pier și ei

trebuie mereu să se fută ca să fie fericiți

și dacă acestea vă vor ține-o așa vor avea

prilejul să moară împăcați ca iarba iar

atomii lor vor lucra pentru alt foc iar

în preajma scaunului lor se târăște

pământul și lighioanele pământului

și oamenii pământului cu lesă de câine

pe cap, iar în preajma patului curvei

celei mari sunt numai lanuri de grâu,

vii și pajiști cu vaci ale soarelui rumegând

păinjenișuri ‒ drumul demonilor e tras

fără unelte, mâinile, ochii duc la pat

la pătimașa taină ce-i așteaptă iar curva

istovită udă cu lacrimi izvorul înlăcrimat

al bieților oameni, le împarte în vise natura,

îmbracă moartea și râd dușmanii familiei,

în confuze dureri de lâncede griji și de lacrimi,

în inima mea sfârși povestea lor.