***
Pe maidanul ce-aduce cu o insulă
a Morților pușcăria joacă torontoiul,
joc de glezne pe pieptul Frumuseții
asasini despuiați până la ultima
rușine se izbeau să-i atingă buzele,
să-i îndulcească ochii, arși de dorințe
funeste se zbăteau bolânzi să-i intre
în trup, iar țiganii cu țambalul urlau
manele dorindu-i moartea iar fariseii
șuguind, râzând cu toată gura băteau
din palme și le dădeau bacșiș șușotind
că pușcăria bolândă le inspiră o nouă
religie ‒ sunt primii care intră în uman
și-și doresc moartea unul altuia așa
cum se cuvine, deși sunt inutili au fost
victimele oamenilor și ale câinilor,
iar Frumusețea este abia fărâmițare
și pulbere, nimic mai mult iar pușcăria
nu produce decât ghiorăieli și brusc
țipă de spaimă ‒ pușcăria își urgisește
soarta din instinct.
No comments:
Post a Comment