POEZIE

 

***

Scepticul demon m-așteaptă

la cotitură mi-a aținut calea

ca un câine flămând privind

de sus cu dispreț la cei ce nu fac

ca el, el care pretindea că a învins

totul nu a putut învinge orgoliul

și inconveniențele lui mișcând

refuz peste refuz în valuri peste

mica lume sucită pătată cu mârșăvii

fără număr convins că ține

în mână o pârghie care oprește

mașinăria universală, era acolo

amestecând cu vorbele zilnice

această alianță în depărtări

cu un mare luciu de mare ‒,

ca-n margine de pădure furnicile

cu frunză, apărat prin surâs

și prin politețe grăind, grăind

grai străin în acel colț de grădină

publică își ascundea hotărârea de taină

cu fața, poate, în profil și privirea

în depărtări, între frazele mele

și când ridica vocea-i pițigăiată

toate evenimentele secundei le-am văzut

gata să se desfacă-ntr-o prăbușire

m-au decupat ei cu foarfeca

o foaie de pagina lui tulburătoare

de mintea care decide și dezlănțuie

delirul iubirii acum urca înspre

astre ‒ morganatică-i zăresc soția

și alianța clandestină, îmi face

cu ochiul și cântă cântece de nunți.

Aceste umbre îndepărtate nu perturbă

în limburile finale ale nimicului

memoria ta ca o remușcare.