Gândesc la viața de aici de jos
la existența noastră a oamenilor
care în aparență au foarte mulți
dumnezei, dar cu adevărat
i se închină numai la unul Dumnezeul
Dumnezeilor gelos care nu admite
nici un alt Dumnezeu și este desăvârșit
și pipăibil, Banul el nu cunoaște niciun
ateu, nici măcar în Valea Armagheddon,
toți se întrec să-i aducă jertfe de la cele
mai sângeroase la cele mai pioase, lupte,
frământări, războaie, jafuri, cuceriri ‒
toate-s la picioarele lui și el râde într-un
dinte și parcă-n așteptare aproape adormit
suge sufletele oamenilor ca o sugativă
cerneala câte unul încearcă să-l atingă
cu degetul apoi și-l retrage speriat
acest dumnezeu te arde, probabil că e rău
pentru noi toți, dar nu se mai poate trece
peste el, așa că femeile își scot chiloții
în fața lui fără niciun orgoliu și nici nu
au timp să se spele el este mereu în atac.
Mereu se camuflează în istorie ca șuieratul
liliacului parcă există parcă nu există este
și nu-i în aceeași clipă.
No comments:
Post a Comment