***
Sfârșitul omului printre masacre și oroare,
pierdut în mii de perversiuni confundând
acțiunea cu ispășirea, numindu-și cucerire
gândirea, nimicirea, beau otrava demonilor
care-s în carne și oase și stau cu ei la masă
și le e foame omul e hrana lor și-n timp ce
sunt mâncați în mod ridicol nu-și poate
stăpâni la timp euforia va fi un sfârșit
foarte dulce lipsit de memorie cu inima
necorporală și sperioasă.
No comments:
Post a Comment