Filosoful cu mustață de mătură
cu moartea lui Dumnezeu
în buzele-i băloase urlă ca având
un țăruș înfipt în inimă simulând
rău discursul funebru, urlă
ca un câine gonit din ușa măcelăriei
și aciuat într-un ungher mucegăit,
fizionomia i s-a transfigurat,
fenomenele i s-au tulburat în cap,
acum inflexiunea voinței a clipelor
și infinitul artelor îl izgonesc din el,
din astă lume unde-ndură toate
spurcările civile, răsfățat de copilăria
stranie și de afecțiunile nemăsurate
ale bordelurilor se gândește
la un război al câinilor de voință
și de forță care să-i dea o logică
cu totul neprevăzută care să-l facă
poet, muzician, compozitor, tot
atât de simplu ca o frază muzicală
clasică, dar neputința de a distruge
artele l-a turbat, a început să se joace
cu degetele să urle să i se dea cățele
pe care să le călărească și urlând
s-amestecat cu agonia materiei, bietul
câine cu toate milosteniile pierdute.
No comments:
Post a Comment