***
Canibalul cu dinți de dihor își adăpa
orizontul din pământul beciurilor,
bolșevicul cu chip încenușat cu gură
strâmbă de denunțător punea cadavre
la saramură, tumefia pretutindeni
iubita frumusețe, bătrân sânge încovoiat
băga în maț pândea până la groază
dezghețul greței, bestiarul de minciuni
purpurii venea la voi pe poteci nevăzute
nu vă contraria, știa să zâmbească și brusc
sărea ca o viperă și-ți trăgea garoul de gât;
ne-a înnebunit atâta răbdare sălbatecă;
o lumină necunoscută nouă pe acoperișul
lumii ținea treze curajul și tăcerea,
resemnarea ‒ viața umilită acum se târâie,
știind că adevărul nu precede neapărat
acțiunea, el îi opunea propria-i spinare
ca un diavol în biserică ce vrea să i te-nchini
la ceafa lui de mistreț vorbele lui bubuie
în jurul cugetului în ceasurile târzii.
No comments:
Post a Comment