***
Și noi fudui bastarzi ascunși după mâinile
murdare spânzurați ca niște nevolnici
de poarta mare, bântuiți de focul nebunilor
bântuiți de stafii vrem lacrimilor
să li se aștearnă o năframă cu fir de aur
într-o singurătate nesăbuită înconjurați
cu fum vântul paralizat strivește chipurile
în suita aceasta de treceri fără hrană în care
tinde să se piardă fața iubită ‒ și noi bastarzi,
pui de cățea spânzurați cu capul în jos privim
ca chiorii la un spectacol ce nu ne privește.
Lumina a-nghețat casele cele mai frumoase
și pe țestele noastre se cerne cenușă, prietenii
euforici rânjesc la absența noastră de apartenență.
No comments:
Post a Comment