***
Să înveți să știi cum să treci
printre oameni, care doar
în aparență oameni îs,
cum să acționezi mai puțin
stăpânind tot mai mult.
Pe aici sunt făpturi
care nu cred în nimic
și nu iubesc pe nimeni,
nu au niciun dumnezeu
de la origine până azi
poartă în ei un pustiu
înfiorător pentru ăștia
te-ai născut pentru
a te autodistruge,
ei doresc ca vântul
să bată mereu din aceeași
parte, noaptea sufletele lor
se târăsc afară din lași
asemenea câinelui cenușiu
cu botul putrezit de turbare
ce se târăște printre cei adormiți.
Noaptea văd câinii cenușii
târându-se afară înălțând
urechi lungi și ronțăie întunericul
și ale căror visuri sunt câini cenușii
cu boturi galbene din cei mincinoși,
din hoți, din oameni fățarnici,
din trădători, ei sunt casa câinelui
cenușiu. Ecarisaj agitat căzut
dintr-un obscur dezastru.
Dar moartea nu înseamnă odihnă.
No comments:
Post a Comment