Bolșevicul cu baliverne, cu bazaconii,
cu brașoave, cu hohme, cu snoave
hazliu, spumegos a crăpat ca zămosul
răscopt la soare înfășurat cu panglică,
ordine, stele, medalii, diplome toate
adunate lângă căpătâi fac din cadavru-i
o mumie vie. A murit sătul, bine băut
și vesel neghiobii sar să-l plângă
că i-a părăsit cel plin de dispreț și rânjet
pentru că odinioară i-a făcut pe acești
fătălăi să râdă de dânșii înșiși. A fost
un călău necesar, gradat, medaliat
care știa să râdă ca soponul în rufe
pe rând crapă și alții și se topesc
ca săpunul în zoaia cu rufe. El, mortul,
le-a arătat cum niște țărani cu pălărie,
rupți în cur beau de se cîcau în berneveci
apoi jucau hora de-nebuneau chiuind
și șuierând și râdeau la urmă ca proștii
și băteau cu talpa pământul ca să stârnească
mânia în iad.
No comments:
Post a Comment