***
S-a risipit rumoarea;
orașul s-a golit, Judecătorul
șontîcăia pe trotuar ca o pisică
pe țigle încinse, în urma lui
o haită de câini înfometați
și eu mă întorc la casa mea
câinii au amuțit, au fugit,
s-au întors prin bârlogurile lor
din munții de gunoaie ale orașului.
Numai Judecătorul umblă
de colo-colo ‒ nu se sperie
pare muncit de gândul sinuciderii.
No comments:
Post a Comment