***
Scepticul se scarpină în vârful capului
bolmojind: sunt uluit de grandioasa
prăbușire a lumii; femeia din față
se fâțâie pe scaun și-l contrazice: mie
mi se pare mai mult sordidă decât
grandioasă ‒ nu trebuie să vă deranjați,
nu vă jenați, sfârșitul vine din provincie...
Acum am să trag un pui de somn.
De fapt, e nedreptatea climatului.
‒ Atunci să tac, să ascult. Să las
să se reverse, bolmojește scepticul
scobindu-se într-o nară. Nu sunt
decât niște vanități, care se mulțumesc
cu nimica toată ca la o societate literară
cu tot soiul de intrigi negre și de tot soiul
de calcule ambițioase.
No comments:
Post a Comment