***
În mizeria nesfârșită a lagărului
bolșevic o clipă de fericire
indescriptibilă ‒ cum să trăim
fără câteva motive temeinice
de deznădejde? Dumnezeu
se slujește de cei ce tac și-așteaptă
iar când dragostea de viață piere
deși e o iluzie, niciun sens
nu ne mai consolează. Oamenii
se calmează prin războaie
pe care-n taină le doresc nesfârșite.
No comments:
Post a Comment