***
Satanică adunătură de lepădături
iubită dincolo de hotarele vieții
de mortăciuni, dar nu poate fi iubită
noi murim cu toții dar acestea
ne împroașcă cu cîcat arta
umbra lui Cain mereu îi însoțește
care ține strâns în mână intestinul
gros cugetă fără a medita își bagă
până-n străfund caninul gros și ascuțit
ca un pripon și-ți spune: ar trebui
să mănânci imbecilule, nu suferi,
nu-i pentru săraci suferința, să plângi
lângă propria-ți groapă, asta e menirea ta.
Pune-ți sufletul zălog, dacă-l ai.
Nenorocirea va reveni. Tremuri, lighioană?
E străvechiul obicei și națiunea terfoasă
a stomacului. Ce univers aduce acest
sforăit de porc sforăi încă și nu te trezești
deși ți se cântă să te trezești. Lepădăturile
mănâncă prin somn și pe gură se prelinge
saliva fericirii fluide. Cum e carnea scoicilor?,
victimă a suficienței.
No comments:
Post a Comment