Un canibal bolșevic plin de putorile
răutății, fericit într-o cloacă plină
de balegă de om stă drept și mândru
și îngâmfat, lângă un scrin dat cu var
plin de relicve comuniste, de bucățele
de om rupte cu cleștele ‒ alt canibal
se-nvărte în jurul lui și cu glas de popă
îl tămâiază cu cele mai câinoase cuvinte:
O, glasul tău grasiat pe care l-a auzit
conducătorul și s-a topit de tăcere sună
și azi ca un clopot ceresc, O, fața ta
care fericește poporul, tu mai tare
ca un sfânt O, făptură a harurilor
și a darurilor, lumină ruptă din lumină
o fortăreață de lumină, pe tine toată lumea
te iubește și sufletul tău de lumină stă
într-un scrin alb de lumină. Aceste ființe
ca niște galoși rupți călăi fără scrupule,
eterni nomazi sunt în căutare unei patrii
sfârșesc prin a o găsi doar ca să ucidă
tot ce le stă în cale stau la pândă ca niște
lighioane bătrâne, bine hrănite de puii
de năpârcă. Îndrăzneala lor nebunească,
absurdă, nepăsarea și disprețul arată
că totul în jur e putred și peste putregai
zburdă o națiune de câini râioși.
Această masă de câini mărșăluind spre infern.
No comments:
Post a Comment