Un Pan cu falca de jos retrasă
bârzoi ca un taur veșnic înfuriat
dar apatic, prostit își construiește
propriile imagini sucite lemnoase
și dantele de nebunie cu teama
de a muri înaintea primăverii,
pe propria sa axă o să troneze,
un Olisbos în cerul senin, timp
de-o lună așteptând-o pe Veturia
s-o lingă nerăbdător pe marginea
peșterii și-a îngropat în nisip
voievodul, acest Olisbos crăpat,
mângâietorul, fără sfârșit, iară
și iară l-a dat pe tâmple, pe gură,
printre degete netezimea ce visează
pielea roșie a pizdei până adoarme
în peșteră și simte: în somn sângele
meu ca un val se retrage din mine
înapoi în părinți,
în pizda Veturiei
iată-i coboară-n lut părinții șacali
scheunând rând pe rând în timp
și din hoiturile lor în noi cresc
grădinile cu prune, cu mere, cu pere,
cu salată. Ei, morții mă-sii vor să fie
(nu pot refuza funcția) rădăcinile
prin care ne prelungeam pe sub
pământ ca râmele, ca șerpii, ca teniile
se-ntind părinții domol pe sub tălpi
în țărână, pe sub pietre în timp ce
în lungimi noi ne-ntindem ca mădularul
lui Hogea și adastăm să-nflorim într-un
porc și-ntre porci fericiți fericiri
ne-mprumutăm și suferinți și apa vie
de pe vetre și jăratic din peșteri, întins
ce Pan ne îndeamnă să fim ca el,
s-o sărim toți pe Veturia și-a purces
alaiul dănțuind aventura lor se pătrunde
suprafirească: "Asculți tu un cuvânt Veturia
eu am un mădular cât un vârlan admirabil
și tu ești cucuoană de ministru, ascultă
ce bănuiesc despre lucruri. Cât țin hotarele
ele ne-ncearcă, ne împresoară, ne iscodesc
suntem împrejmuiți de pizde. Să te las
în casă să te-alung. Vai de pula mea!"
No comments:
Post a Comment